A te uita în tine

A te uita în tine.

O simplă întrebare în cabinet, un gând direcționat, un moment de reflexie.

Există în conversațiile din cabinet, momente de introspecție. La ce mă refer când folosesc acest termen de introspecție? E un moment intim. Un moment în care te vezi și te simți pe interior. Câteva momente în care parcă lucruri din tine se mișcă, căutând un sens, un fir roșu care să dea un sens. E un moment de atingere intimă a gândurilor așa cum sunt și mai ales a senzațiilor și a trăirilor, așa cum sunt, neviciate de nici un context.

Tumultul cotidian ne aruncă dintr-o parte în alta iar adaptarea la context e ceea ce primează în fața introspecției. Dacă eu trec regulamentar pe trecere dar mașina care se apropie nu frânează, degeaba am eu dreptate, degeaba mă simt nedreptățit atunci, ce primează este să ies cu bine din situație. Abia apoi, mă voi conecta, probabil cu trăirile mele de furie, nedreptate, frustrare sau ce mai pot apărea într-un asemenea scenariu.

De cele mai multe ori, după evenimente ca acesta sau ca altele, evenimente solicitante psihic, cum ar fi o pierdere, nu ne oferim un timp în care să ne calibrăm. Să ne adunăm de unde ne-am împrăștiat în acele momente. Fiindcă sunt momente în care "te spargi" în multe gânduri, în multe trăiri. Pot simți atâtea trăiri în astfel de momente, încât îmi e greu să le fac loc în mine, să le pot trăi pe toate. Pe lângă asta, unele trăiri sunt contradictorii, altele țin de mine, altele de ce ar spune lumea... și tot așa.

Probabil ai fost surprins sau te-ai surprins privind în gol. Și acum serios, când te uiți în gol, te uiți în nimic? Privitul în gol e uitarea pe dinăuntru. Îi zicem privit în gol fiindcă deși din exterior se vede ca și cum m-aș uita către ceva, privitul e parcă în sens opus, spre interior. Sigur ai întâlnit și te-ai întâlnit cu tine privind în gol. Nu folosesc întâmplător expresia "te-ai întâlnit cu tine privind în gol".

Introspecția, "privitul în tine" sau "privitul în gol" presupune să privesc cu ochii minții pe dinăuntrul meu. Ce senzații trec prin corpul meu acum? Ce emoții simt, ce trăiri? Aha... Deci... Hmm... Stai așa... Acum totul are sens!

E ca și cum te retragi în sinea ta. Sinea este spatiul din interior in care sinele se poate percepe ca o entitate separata de exterior.

Întrebările din cabinet sunt astfel de invitații. Invitații de a privi spre tine, invitații de a te uita în tine și de a căuta acolo unde doar experiența ta poate ajunge. Nu va fi niciodată un act simplu și facil dar nu vei fi singur. Iar asta e destul uneori. Să simți că e cineva acolo, cineva care are răbdare cu ritmul tău.