Sari la conținut
Romeo Cherciu

Terapie · Limite personale

Limitele personale — când spui da și te pierzi pe tine

  • București · Piața Unirii sau online
  • 50 de minute
  • 250 lei
  • prima întâlnire gratuită

Limitele personale despart ce e al tău de ce e al celorlalți: timpul tău, energia ta, nevoile tale, responsabilitatea ta. Când lipsesc, viața ajunge să fie organizată de nevoile tuturor, mai puțin de ale tale. Spui da când vrei să spui nu. Porți ce nu e al tău de purtat. Te simți vinovat exact atunci când te aperi. A pune limite nu se învață dintr-o listă de tehnici, ci înțelegând de ce ți-a fost interzis să le ai.

Semne

Cum se poate manifesta

Atinge manifestările care ți se par cunoscute — rămâne între tine și pagină, nimic nu se salvează.

Te-ai regăsit în 0 dintre aceste manifestări. Nu este un diagnostic — dar poate fi un semn că merită o conversație. Prima întâlnire este gratuită.

Hai să vorbim

Lista de mai sus este orientativă, nu un instrument de diagnostic. Dacă te regăsești în câteva dintre aceste manifestări, o primă conversație ne poate ajuta să vedem împreună despre ce este vorba.

Procesul

Cum lucrez cu această temă

  1. Lipsa limitelor e o strategie învățată, nu o slăbiciune de caracter. Undeva, a spune nu a costat ceva: afecțiune retrasă, conflict, eticheta de egoist. Copilul care a învățat că apropierea se păstrează prin conformare devine adultul care nu mai știe unde se termină ceilalți și unde începe el.

  2. În terapie nu începem cu tehnici de refuz. Începem cu ce simți în clipa în care ai spune nu. Frica, vina, senzația de pericol care apare la gândul de a refuza pe cineva: acolo e ușa către povestea reală. Când povestea aceea e văzută, limitele încep să apară aproape de la sine, ca un drept recâștigat.

  3. Cabinetul e și aici un teren de exersare. Poți spune că nu vrei să vorbești azi despre ceva. Că nu ești de acord. Că ai nevoie de altceva. Și descoperi că relația nu se rupe. Pentru mulți oameni e prima relație în care limitele lor sunt respectate fără negociere.

Întrebări

Întrebări frecvente

A pune limite nu e egoism?

Nu. Egoismul ignoră nevoile celorlalți. Limita le respectă pe ale amândurora: spune că și tu contezi, nu că doar tu contezi. De altfel, relațiile fără limite nu sunt mai apropiate, ci doar mai obositoare și, în timp, mai pline de resentiment.

De ce mă simt vinovat când spun nu?

Pentru că, în istoria ta, refuzul a costat probabil ceva: dezamăgirea cuiva, un conflict, afecțiune retrasă. Vinovăția de azi e ecoul acelui cost vechi. Ecourile se sting când experiențele noi le contrazic, iar în terapie construim exact astfel de experiențe.

Cum pun limite cu părinții sau familia?

Cel mai greu teren, pentru că acolo s-au format tiparele. Lucrăm pas cu pas: înțelegem întâi dinamica familiei tale și rolul tău în ea, apoi construim limite pe care le poți susține cu adevărat. Nu declarații de independență care se prăbușesc la primul telefon.

Partenerul / șeful / familia reacționează urât când pun limite. E normal?

E frecvent. Familiile, relațiile, echipele se opun la început schimbării regulilor, mai ales când vechile reguli îi avantajau pe alții. Reacția lor nu dovedește că limita ta e greșită. În terapie lucrăm și la cum o susții prin valul ăsta de la început.

Primul pas este o conversație.

Prima întâlnire este gratuită — un moment în care vedem împreună dacă îți pot fi de ajutor.

Programează o ședință

Alte teme cu care lucrez