Terapie · Tranziții de viață
Tranzițiile de viață — când o versiune a ta se încheie și alta nu a început încă
- București · Piața Unirii sau online
- 50 de minute
- 250 lei
- prima întâlnire gratuită
Viața nu curge lin — trece prin praguri. De la copilărie la adolescență, de la adolescență la viața adultă, de la adult la părinte, de la angajat la pensionar, de la părinte la bunic: fiecare trecere înseamnă că o versiune a ta se încheie, iar alta nu s-a format încă. Între cele două există un teritoriu nesigur — și exact acolo apar, de multe ori, neliniștea, criza și întrebările. Psihoterapia nu grăbește trecerea; o însoțește.
Semne
Cum se poate manifesta
Atinge manifestările care ți se par cunoscute — rămâne între tine și pagină, nimic nu se salvează.
Te-ai regăsit în 0 dintre aceste manifestări. Nu este un diagnostic — dar poate fi un semn că merită o conversație. Prima întâlnire este gratuită.
Hai să vorbimLista de mai sus este orientativă, nu un instrument de diagnostic. Dacă te regăsești în câteva dintre aceste manifestări, o primă conversație ne poate ajuta să vedem împreună despre ce este vorba.
Procesul
Cum lucrez cu această temă
Orice tranziție, chiar și cea dorită, conține o pierdere. Proaspătul părinte pierde libertatea de dinainte; pensionarul pierde rolul care i-a organizat 40 de ani de viață; adolescentul devenit adult pierde dreptul de a fi purtat de alții. Cultura noastră sărbătorește câștigul fiecărei treceri și tace despre pierdere — iar pierderea nerecunoscută se transformă în neliniște, vinovăție sau gol. În cabinet, ea primește un nume.
Lucrez cu tranzițiile ca un existențialist: pragurile vieții sunt momentele în care întrebările mari — cine sunt, ce rămâne din mine, ce urmează — încetează să fie teoretice. De aceea, o tranziție traversată conștient nu e doar supraviețuire: e una dintre cele mai fertile perioade de creștere pe care le poate oferi viața.
Concret, explorăm împreună trei straturi: ce se încheie (și are nevoie de doliu), ce rămâne constant în tine dincolo de roluri, și ce devine acum posibil. Ritmul îl dă procesul tău — unele treceri cer câteva luni, altele își dezvăluie sensul mai încet.
Întrebări
Întrebări frecvente
E normal să-mi fie greu după o schimbare pe care mi-am dorit-o?
Da, foarte. Orice tranziție — inclusiv una fericită: un copil, o promovare, pensionarea mult așteptată — conține o pierdere a vieții de dinainte. Poți fi recunoscător pentru ce ai primit și, în același timp, să jelești ce s-a încheiat. Cele două nu se exclud.
Cu ce tranziții de viață lucrați?
Cu trecerile mari ale vieții: de la adolescență la viața adultă, de la adult la părinte, schimbările de carieră, de la angajat la pensionar, de la părinte la bunic, plecarea copiilor de acasă, despărțiri și recăsătoriri, mutări care schimbă viața. Fiecare are structura ei, dar toate pun aceeași întrebare: cine sunt eu acum?
Criza vârstei mijlocii e tot o tranziție de viață?
Da — poate cea mai cunoscută. La mijlocul vieții, întrebările existențiale (timpul rămas, drumurile nealese, sensul) devin presante. Despre acest strat am scris mai mult pe pagina despre crize existențiale; cele două teme se întrepătrund des în cabinet.
Cât durează adaptarea la un rol nou?
Mai mult decât promite cultura grabei: lunile, nu săptămânile, sunt unitatea de măsură realistă — iar pentru trecerile mari, uneori ani. Terapia nu scurtează artificial procesul, dar îl face traversabil: cu mai puțină singurătate și cu mai mult sens.
Primul pas este o conversație.
Prima întâlnire este gratuită — un moment în care vedem împreună dacă îți pot fi de ajutor.