Sari la conținut
Romeo Cherciu

Terapie · Mecanisme de apărare

Mecanismele de apărare — când protecțiile de ieri te încurcă azi

  • București · Piața Unirii sau online
  • 50 de minute
  • 250 lei
  • prima întâlnire gratuită

Mecanismele de apărare sunt felurile, în mare parte inconștiente, prin care psihicul ne ferește de trăiri prea greu de dus: evitarea, negarea, raționalizarea, umorul care schimbă subiectul, controlul, amorțeala. Niciunul nu e o boală. Toate au fost, cândva, soluții. Problema apare când protecția de ieri devine închisoarea de azi, când zidul care te apăra de durere ajunge să te despartă și de bucurie, și de apropiere, și de tine.

Semne

Cum se poate manifesta

Atinge manifestările care ți se par cunoscute — rămâne între tine și pagină, nimic nu se salvează.

Te-ai regăsit în 0 dintre aceste manifestări. Nu este un diagnostic — dar poate fi un semn că merită o conversație. Prima întâlnire este gratuită.

Hai să vorbim

Lista de mai sus este orientativă, nu un instrument de diagnostic. Dacă te regăsești în câteva dintre aceste manifestări, o primă conversație ne poate ajuta să vedem împreună despre ce este vorba.

Procesul

Cum lucrez cu această temă

  1. Primul lucru pe care îl cred despre apărări: merită respect, nu demolare. Fiecare a fost cândva cea mai bună soluție disponibilă, felul în care un copil sau un om în suferință a reușit să treacă prin ceva ce altfel l-ar fi copleșit. Nu intru în cabinet cu ranga, să dărâm ziduri. Întreb mai întâi ce păzesc.

  2. În terapie, apărările nu stau în calea procesului. Ele sunt chiar materialul lui. Momentul în care observi pe viu că tocmai ai făcut o glumă ca să nu simți ceva e un moment de aur. Pentru prima dată, între ce te-a atins și reacția ta apare o pauză. Iar în pauza aceea încape o alegere.

  3. Scopul nu e să rămâi fără apărări, fiindcă nimeni nu trăiește fără ele. Scopul e să devină flexibile: să te poți apăra când chiar e nevoie și să poți lăsa garda jos când ești în siguranță. E diferența dintre o fortăreață și o casă cu uși care se încuie și se descuie.

Întrebări

Întrebări frecvente

Ce sunt mecanismele de apărare?

Strategii, în mare parte inconștiente, prin care psihicul se ferește de trăiri copleșitoare: evitare, negare, raționalizare, proiecție, umor, control, amorțeală. Le folosim toți. Devin o problemă abia când sunt rigide, adică atunci când funcționează și acolo unde nu mai există niciun pericol.

Cum îmi dau seama ce mecanisme de apărare folosesc?

Greu de unul singur, pentru că apărările funcționează cel mai bine tocmai când nu le vezi. Câteva indicii: locurile în care reacționezi disproporționat, subiectele pe care le ocolești mereu, ce îți spun de ani buni cei apropiați. În cabinet devin vizibile în siguranță, pe măsură ce apar chiar între noi.

E rău că am mecanisme de apărare?

Nu, e omenesc. Fără ele nu am supraviețui psihic. Întrebarea utilă nu e cum scapi de ele, ci dacă te mai ajută. O apărare care te-a salvat la 7 ani te poate izola la 35. Terapia nu le elimină, le face flexibile.

Ce se întâmplă dacă apărările cad în terapie?

Nu cad. Se relaxează, încet, doar pe măsură ce apare siguranța. De asta ritmul în terapie îl dă omul din fața mea, nu eu: nicio apărare nu se lasă jos înainte ca psihicul să simtă că nu mai are nevoie de ea.

Primul pas este o conversație.

Prima întâlnire este gratuită — un moment în care vedem împreună dacă îți pot fi de ajutor.

Programează o ședință

Alte teme cu care lucrez